EU n-o să scriu acuma despre vicii. Care-s tot bune şi nesănătoase. Despre alea o să vorbesc altă dată. Vreau să vorbesc doar despre acele lucruri care ne fac plăcere şi rău în acelaşi timp şi totuşi, nu ne putem abţine să nu… luăm “doar o gură”. Deşi suntem conştienţi de consecinţe. De ce le încercăm şi ne înfruptăm din ele, chiar dacă ştim că ne fac mai mult bine decât rău? De ce nu ne putem abţine?

E chestie fiziologică. Pentru că animalele trăiesc după reguli vechi de mii de ani, care au ca scop un stomac plin şi cât mai multă plăcere. Iar omul e doar un animal foarte evoluat, care nu rezistă tentaţiei atunci când e vorba de plăcere, stomac plin şi refacerea rezervelor de energie şi grăsime.

Părerea mea despre mâncare o puteţi vedea aici. E părerea multora, bărbaţi sau femei, că recunosc asta sau nu… Mâncarea trebuie să fie bună. Dacă nu e, nu o mănânci şi nu simţi plăcere. Sau dacă o mânănci fără să îţi placă înseamnă fie că ai evoluat ca om şi laşi plăcerea la o parte, de dragul sănătăţii, fie că nu vrei să îţi superi nevasta sau prietena. Oricum ar fi, fără plăcere nu te simţi pe deplin sătul. Este?

Dacă aş sta acum să enumăr doar mâncărurile pe care le ştiu eu, începând cu fast-food-urile şi terminând cu prăjiturile, care provoacă plăcere şi saturaţie, dar nu fac bine organismului, aş scrie câteva zeci de pagini. Ce vreau eu, însă, e mult mai simplu. Vreau să mă conving că nu-s singurul care mănâncă în primul rând din plăcere şi apoi se gândeşte la ce-i face mâncarea aia, de fapt. Vreau să mă conving că nu-s singurul om-animal în privinţa asta şi mai sunt şi alţii care gândesc la fel. Sau nu gândesc, de fapt, ci mănâncă, din plăcere. Sunt un prost flămând şi pofticios. Asta e. Voi cum sunteţi?

Ideea asta mi-a trecut prin cap aseară. Am fost în oraş, cu cineva drag mie. Am luat o pizza. Nu ştiu ce sortimente sunt în alte locuri, dar în Oradea a început să apară, în diverse locuri şi sub diverse denumiri, pizza cu cartofi prăjiţi. La Beer House se cheamă Pizza Ungurească. La Vandana, unde am fost aseară, e Pizza Americană. Nu ştiu de unde saltul ăsta pe harta lumii, în ceea ce priveşte denumirea, mă interesează doar că mie-mi place. Poate aţi mâncat, poate nu. Dar există şi prinde la lume. Domnii o iau fiindcă e şi bună şi îndestulătoare, doamnele nu, ferească Cel de Sus! Dar culeg, atente, cartofii prăjiţi de pe ea, unul câte unul… Probabil dacă îi capturezi aşa, încet, sunt inofensivi pentru siluetă… Eu cred, totuşi, că e vorba doar despre ce ziceam la început. Plăcere. Fie, doar oameni suntem.

Nu mai trec la prăjituri, că mă apucă miezul nopţii scriind şi vreau să văd şi ce mai e prin oraş. Dar, dacă măcar unul dintre voi, cei care citiţi acest articol, e de-acord cu mine, lăsaţi un comentariu. Nu-i musai să scrieţi “da, şi eu sunt un prost flămând şi pofticios”, puteţi s-o spuneţi mai pe ocolite… Dar, la urma urmei, tot pentru gust şi plăcere mâncaţi, în primul rând, nu?

A, era să uit. Nu am făcut reclamă sortimentelor respective de pizza şi nici celor ce o vând. Sunt doar opţiunile mele cu privire la ce mănânc atunci când ies în oraş. Vedeţi aici că eu nu fac reclamă… îmi face indigestie. Dar dacă vreodată sunteţi prin Oradea şi îmi împărtăşiţi… animalismul, atunci încercaţi. Să vedem, am dreptate?