Nu credeam, cu ani în urmă, că există, într-adevăr, insomnie. Dacă mi-ar fi zis cineva atunci că o să vina vremea când o să stau în pat şi n-o să vină Ene, i-aş fi râs în faţă, cu precipitaţii şi l-aş fi bârfit pe la spate, că e nebun. Poate nu toată lumea ştie cine e Ene, aşa că tre’ să clarific. E moşu’ ăla al naibii de simpatic, mirosind a pălincă, (aşa mi-l imaginez io), care vine atunci când te întinzi în pat, îţi închide ochii, lin şi îţi toarnă prin ureche vise dulci, să poţi dormi. Deci nu e ăla care-ţi închide ochii cu… coasa, să fie clar.
Despre insomnie am citit multe, mai ales că mă bântuie şi pe mine, din ce în ce mai des. Şi după câte am citit şi am experimentat pe pielea mea, e cam ca la biserică. Adică nu e chiar aşa cum zice popa, da’ el zice, că aşa scrie cartea. Nu e cauzată neapărat de stres, nu ţine numai de fizic şi nu ţine numai de psihic. E ca… Bianca Drăguşanu. Nu ştii exact ce e, carne sau plastic, femeie sau păpuşă gonflabilă, da’ există, lumea vorbeşte despre ea şi ne îngrozeşte pe toţi, când apare. Chiar mă, poate de aia, am, dracului, insomnie… Hm…
Oricum, nu voiam să vorbesc acuma despre cauza pentru care nu pot io dormi. Când o să aflu sigur, dacă o să aflu vreodată, o să v-o zic. Io voiam să vă zic, în caz că mai sunt şi alţii care au baiu’ ăsta, că am găsit un remediu. Nu costă nimic, nu supără nevasta (tare) şi nu dă indigestie, ba, din contră, e plăcut. Nup, nu e remediu’ ăla pentru adulţi singurei, dacă acolo vă fuge mintea. Eu am rămas cu imaginea Drăcuşencei şi n-o să mă mai gândesc la lucruri trupeşti vreo cinjdemii de zile… Aşadar, care e remediul ăsta minune?
