Cum putem cheltui Bitcoin si alte monede virtuale?

Sacramento Kings bitcoin

Cu totii stim despre cat de valoros a devenit Bitcoinul in ultima perioada. Totusi, in ciuda faptului ca recent a trecut de 17000$ multe persoane isi pun inca problema pentru cum ar putea cheltui acest monede, daca le-ar detine. Ei bine, exista cateva modalitati prin care acest lucru s-ar putea face. Haideti sa vedem

1. Carduri de cadouri Bitcoin

Daca nu poti gasi magazine fizice sau in mediul online care sa accepte plata direct in monede bitcoin pentru obiectele de care ai nevoie, cel mai usor mod de a iti transforma valuta digitala in bunuri si srvicii din lumea reala este prin intermediul cardurilor de cadouri.

Destule afaceri cu carduri de cadouri accepta plata cu monede bitcoin si aceste carduri pot fi folosite la un numar neastepat de mare de magazine majore de retail, precum Walmart, Amazon, Target si Nike. Pentru Statele Unite, companii precum Gyft, eGifter, iTradeBTC si GiftCardZen au cele mai largi game de optiuni.

In Regatul Unit, Gift Off permite clientilor sa folosesasca 15 valute digitale pentru a cumpara carduri cadou pentru 177 de retaileri , precum Amazon, Makrs& Spencer, Ryan Air si American Apparel. Acest serviciu incepe in momentul de fata sa se extinda si in Uniunea Europeana, cu Franta si Germaania fiind primele care au inceput sa primeasca un numar limitat de optiuni de carduri cadou. Alte tari si sisteme de retail urmeaza sa se alature in curand.

Un articol interesant despre legalitatea monedei Bitcoin gasiti aici.

Note: Multe astfel de carduri cadou sunt disponibile numai in tara in care au fost emise, adica in mod obisnuit Statele Unite ( desi vanzatorii de peste ocean ar putea sa mai onoreze achizitii facute cu carduri cadou de la sistemele de retail din Statele Unite in multe cazuri). Alte tari au si ele propriile lor optiuni, de asemenea; de exemplu, cei din Australia pot sa vada ce este disponibil la Bitcoin Gift Cards. In mod obisnuit, o sa platesti putin mai mult pentru a plati cu monede bitcoin pentru cardurile cadou ( in jur de 5 sau 10% este ceva normal), dar, pe de alta parte, nu o sa mai ai de a face cu schimburi sau transferuri.

2. Magazine fizice care accepta plata cu moneda bitcoin

REEDS Jewelers, un lant foarte mare de bijuterii din Statele Unite, este unul dintre cei mai importanti comercianti care au inceput sa accepte monedele bitcoin ca forma de plata. Aceasta firma isi are sediul in Wilmington, in Carolinde de Nord, si are 64 de locatii de retail in partea de est a Statelor Unite, precum si o prezenta in mediul online. Acest sistemde retail, care este deschis inca din anul 1946, a inceput sa permita clientilor sai sa plateasca folosind moneda bitcoin, atat in magazinul real, cat si in mediul online.

CeX, un sistem de retail de tehnologie din Regatul Unit, a lansat o initiativa de plata doar folosind moneda bitcoin in Glasgow in luna mai a acestui an, precum si primul bancomat de bitcoin din Scotia. De acum, a inceput sa extinda acceptarea platii cu monede bitcoin in 30 de magazine din Marea Britanie, cu multe altelr care urmeaza in curand.

Franciza Sacramento Kings NBA accepta plata cu monee bitcoin pentru produse printre care se numara bilete, tricouri jersey, hot dogs si bere. Membrii echipei spun ca o sa accepta aceasta valuta digitala si in mediul online si la Sleep Train Arena, stadionul lor de acasa.

Sacramento Kings bitcoin

Echipa San Jose Earthquakes, un club de fotbail din California, a implementat plata folosind monedele bitcoin la stadoinul Buck Shaw Stadium al echipei pe 25 Mai coinbase actioneaza ca procesorul in monede al stadionului, folosind aplicatia de tableta a schimbuluipentru a putea accepta platile. Cei care merg la meci pot folosi moneda bitcoin pentru a cumpara bilete la box office.

Poate definitia unui magazin, un spital privat din Varsovia, in Polonia, care este condus de grupul Medicover Group, in curand isi va lasa pacientii sa isi plateasca facturile cu monede bitcoin. Aceasta facilitate medicala este probabil prima care va accepta platile cu monede bitcoin pentru intreaga gama de servicii medicle, inclusiv interventiile chirurgicale majore.

Caderea parului apare doar odata cu inaintarea in varsta?

caderea parului

Nu ne place sa iti spunem acest lucru, dar niciodata nu este prea tanar pentru a incepe sa iti pierzi parul. “Daca ai o predispoiztie genetica, poti incepe sa iti pierzi parul inca din perioada adolescentei”, declara Mirmirani.

Vestea oarecum buna este ca, chiar daca parul tau nu este la fel de des ca inainte (este ceva normal sa pierzi intre 100 si 150 de fire de par in fiecare zi), acest lucru nu inseamna neaparat ca ai o problema de sanatate. Poate este doar vorba de o cauza genetica. Dar trebuie sa fii atent in privinta unui lucru: caderea parului este cronica si progresiva, deci cu cat incepi mai repede sa o tratezi, cu atat mai bine”, declara Rogers.

Cel mai probabil, acest mit vine de la faptul ca odata cu intaintarea in varsta, apar tot felul de probleme de sanatate care direct sau indirect pot influenta caderea paruli. Totusi, daca starea de sanatate este buna, o cadere a parului foarte acccentuata nu ar trebui sa fie prezenta.

Atasamente si echipamente

Compensator – are prețul de aproximativ 200$

  • Silencer – 800$
  • Flash Hider – 100$
  • Extended Magazine – 40$
  • QuickDraw Magazine – 20$
  • Choke – 50-100$
  • Bullet Loops – 4$
  • Cheekpad – 20$
  • Red Dot – 20$
  • Holographic sight  – 20$
  • Scope 2x  – 100$
  • Scope 4x –  159$ (neiluminat)
  • Scope 8x – 400$ (depinde de firma)
  • Scope 15x – 700$ – 800$

Echipamente

  1. Motorcycle helmet – 50$
  2. Military helmet – 200-300$
  3. Spetsnax Helmet (Level 3) – 750$ (replica din Titan)
  4. Vestele au in pret ce variaza intre 500-2000$ in functie de materialul folosit si cat de bine protejeaza.

Muniție

  • 9mm – 1 glonț costa aproximativ 20 cenți
  • .45 acp – 1 glonț costa 27 cenți
  • 5.56 mm – 1 glonț costa 37 cenți
  • 7.62 mm – 1 glonț costa aproximativ 45 cenți
  • 12 gauge – 1 cartus costa aproximativ 32 cenți
  • .300 Magnum – un glonț costa aproximativ 2 $
  • Bolts – 1 săgeata costa aproximativ 1,2 $

 

Cat de mare este un penis suficient de mare?

O intrebare ce mi se adreseaza frecvent este: “Cat de mare trebuie sa fie un penis pentru a fi considerat mare? “

…Un motiv pentru care nu sunt prea dornic sa primesc aceasta intrebare este din cauza ca imi este aproape imposibil sa răspund, este ca și cum aș încerca sa calculez de câți bani am nevoie pentru a putea fi considerat bogat, sau de ce IQ ai nevoie pentru a fi clasificat drept deștept.

Standardul pentru un penis mare, a fi bogat sau deștept, depinde în mod exclusiv  de propria ta perspectiva. Dar am aflat pe calea cea grea (prin multe incercari de a răspunde la aceasta întrebare timp de ani de zile) acest argument nu mulțumește foarte mulți bărbați, și nici nu pot scapa spunând statisticile.

Indiferent de câte ori am folosit ca punct de reper statisticile făcute pe acest subiect, ce arata ca lungimea unui penis variaza intre 14 și 16 cm, cel ce m-a întrebat se așteaptă la o elaborare. Vor răspunde „Da, știu…. dar cât de mare trebuie să fie penisul meu, fata de medie, pentru a putea spune ca am un penis mare?” în incercarea de a răspunde la aceasta întrebare o data pentru totdeauna, trebuie să ne informam mai mult.

Cât de mare trebuie să fie un penis pentru a fi…de mărime medie?

Desigur, pentru a fi clasificat drept „mare”, trebuie sa o ai mai mare deca media-  deci, o privire rapidă la dimensiunea medie a penisului, oferita de diferite studii, ne va ajuta sa avem un punct bun de plecare.

De multe ori s-au folosit studiile făcute de Kinsey Institute pentru Cercetare în Sex și Reproducere încă din anul 1948.

Studiul a colectat date privind masuratorile făcute a aproximativ 3500 bărbați (fiind unul dintre cele mai mari studii de pana acum) și s-a aflat ca:

  • mărimea medie a penisului erect a fost de 15,7 cm
  • grosimea medie a penisului a fost de 12, 3 cm
  • lungimea penisului în stare moale a fost de 10 cm

Chiar dacă stiudiul încă este considerat unul autoritar de mai bine de 60 ani de când a fost publicat, exista totuși o mica problema…Participantii s-au masurat singuri, fără supraveghere.

marimea medie a penisului

Desigur, este foarte posibil ca puțini (sau foarte mulți, dacă ai o gândire mai cinica)  dintre participanti sa fi fost puțin cam generosi cu masuratorile. Da. masuratorile au fost raportate sub anonimat iar Institutul Kinsey are un renume mondial în ceea ce privește cercetările, dar șansele sunt ca ego-ul participantilor la acest studiul sa fi „umflat” puțin dimensiunea medie. Continuă să citești

Pistoale si preturile lor in viata rala

pistoale

P1911 – în realitate are la baza pistolul M1911. M1911 a fost creat de compania Colt încă din anul 1911.
Prețul unui M1911 este de aproximativ 527$.

 

P92 – este inspirat după Beretta 92. Beretta 92 este un pistol semi automatic produs de compania Beretta în anul 1976

Beretta 92 costa aproximativ 700$

pistoale

R1895 – este inspirat după Nagant M1895 Revolver. Este un pistol de origine Rusa produs pentru prima oara în anul 1895.

Prețul unui Nagant M1895 este de 135$

 

Crossbow – este un tip de arma bazat pe arc ce consta într-un ansamblu orizontal, montat pe un stoc. A fost o arma foarte importanța în vremea medievala iar primele schite ale acestei arme au fost făcute de Leonardo da Vinci în jurul anului 1500.

Prețul unei arbalete variaza de la 300$ la 1800$, în funcție de producător și performanțe.

 

M294 – este o mitraliera ușoară și este adaptarea Americana a armei Belgiene FN Minimi. Arma a fost produsa pentru prima oara în anul 1976.

Costul unui M294 este de aproximativ 9000$.

Lumea cu susu-n jos II

În fond şi la urma urmei, lumea de azi e plină de bărbaţi care gătesc şi o fac foarte bine. Oradea e plină de restaurante unde gătesc bărbaţii. Oradea şi lumea e şi plină de femei care şofează şi o fac foarte bine, unele la firme de taxi sau campioane în competiţii de raliuri. Însă, majoritatea şi în cazul comparaţiei mele, face regula. Majoritatea bărbaţilor nu gătesc, sau gătesc foarte prost şi nu ajută la treburile casnice, fiindcă ei cred că femeia trebuie să le facă. Majoritatea femeilor care şofează, o fac foarte prost şi habar nu au din ce e făcută maşina aia, ce-i trebuie şi pentru ce-s toate butoanele de pe bord, pentru că ele cred că asta e treaba bărbaţilor. Chiar azi, mergând spre serviciu, am văzut o doamnă/domnişoară în sens la Gojdu, la volan, cum a pocnit maşina din faţă, într-un mod inexplicabil pentru mine, ca bărbat şi şofer la al doilea permis. Dar şi eu am umplut, de multe ori, bucătăria de fum, într-un mod inexplicabil pentru orice femeie care ştie să facă un amărât de şniţel…

Concluzia, mergând pe linia raţionamentelor centrate pe majoritate, e clară. Există bărbaţi care nu ştiu să gătească, fiindcă ei cred că e treaba femeii şi există femei care nu ştiu să şofeze, pentru că ele cred că e treaba bărbaţilor. Oricum o iei, tot neajuns se cheamă. De aia, două suflete pereche se cheamă “jumătăţi”, probabil. Jumătate de volan, cu jumătate de cratiţă = relaţie fericită. Corect?

Nu. Se poate şi mai bine. Femeile pot învăţa mai multe despre maşină şi şofat, în timp ce bărbaţii pot învăţa mai multe despre treburi casnice şi gătit. Trebuie doar voinţă şi un dram de curaj. Asta e concluzia mea. Atâta vreme cât o friptura “buşită” de bărbat costă încă 20 de lei să cumperi carnea, iar o maşină buşită de femeie costă 200…. lei să o repari, nu e egalitate. De la ideea asta am pornit. Cum ar fi să existe egalitatea aia? Cum ar fi ca, pentru o săptămână, în Oradea, femeile să şofeze şi bărbaţii să găteasca?

Lumea cu susu-n jos

Ca aproape toţi bărbaţii, iubesc mâncarea. Cu două condiţii. Să fie bună şi să fie carne. Carnea aia nu te opreşte să mergi cu prietenii la bere, nu te întreabă unde dracu’ ai stat până la ora asta şi dacă muşti din ea, nu urlă. Iubire ideală!

Cred că dacă s-ar face un studiu pe tema asta, s-ar concluziona că, în România, mai mult de 90 la sută dintre bărbaţii care au neveste/prietene mănâncă ceea ce gătesc ele, în loc să-şi facă ei înşişi sau să mănânce la restaurant. De ce? Pentru că e foarte simplu. Cumperi carnea, cumperi cartofii, pâinea, berea şi ceva mirodenii, toate astea cu o lipsă de răbdare acută, ajungi acasă şi intri în lumea ta de bărbat “modern”. Adică pe net, la TV sau pur şi simplu în spatele blocului cu berea-n mână şi unu-doi amici aproape. Toate astea până “e gata mâncarea”. Aşa credem noi, bărbaţii, că mâncarea  ”se face”, singură, cu singura condiţie ca “jumătatea” feminină să se plimbe de-a lungul şi de-a latul bucătăriei, făcând un fel de magie cu o lingură de lemn, care, după câteva ore, dă naştere capodoperelor culinare care abia aşteaptă să mângâie limba şi să umple stomacul norocosului…

De fapt, nu e chiar aşa. Din câte îmi imaginez eu, femeile s-au apucat de gătit, la începuturile omenirii, fiindcă bărbaţii erau prea bărbaţi să-şi piardă vremea cu aşa ceva. Atât de bărbaţi încăt preferau să-şi sacrifice viaţa mai degrabă decât să cureţe un cartof sau să spele o farfurie. De aia au şi existat atâtea războaie, probabil. Mergem pe ei, îi batem şi le luăm farfuriile curate şi cartofii gata curăţaţi. Ăsta era, de fapt, motivul. Totuşi, în acel moment, femeile, iubitoare şi pline de compasiune, au decis să salveze viaţa bărbaţilor iubiţi, luând sarcina gătitului asupra lor. Mare greşeală. Aşa a rămas până în ziua de azi şi în ziua de azi, ca să fii femeie în România în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să ştii să găteşti. Pe lângă faptul că ai grijă de casă, faci curăţenie, creşti copiii şi aduci bani. Iar ca să fii bărbat, trebuie să ai… bărbăţie… Egalitate, nu?

Ei, egalitatea asta s-a restabilit într-o mare măsură, când omul a inventat autoturismul. Metal, plastic, manete, schimbătoare, pedale, butoane, asfalt, nesimţiţi… Un iad de modernitate şi tehnologie, pe care, femeile, obişnuite cu răbdare şi reţete bine definite, lipsite de neprevăzut, nu au putut să-l înţeleagă. Şi multe dintre ele nu pot nici azi. Multe, nu toate. Nu pricepeau ele de ce să îţi rişti viaţa, zilnic, în bestia de metal. Atunci au intervenit bărbaţii, care, bărbătoşi, au luat sarcina asta în seama lor. Şi aşa a rămas, în cea mai mare parte, până în ziua de azi. Bărbaţii conduc, femeile gătesc şi conduc… bărbaţii. Egalitate, nu?

 

Despre Bianca Drăguşanu II

Şoapte. În orice limbă, despre orice. Pe mine m-au calmat şi m-au adormit efectiv de când eram mic. După ce m-am maturizat (parţial), simţeam fioru’ şoaptelor de multe ori, auzindu-le în scurte scene din filme, sau emisiuni şi aşa mai departe. Mi-am adus aminte de asta, cu ani în urmă, când am avut primele… crize de insomnie. Am căutat pe net şi am găsit pe youtube, la vremea aia, doar câteva clipuri cu astfel de scene cu şoapte, înregistrate şi puse acolo de alţii, care îmi împărtăşeau pasiunea. La scurt timp, a aparut apoi o englezoaică, WhisperingLife, care a creat primul canal cu clipuri în care pur şi simplu şoptea. Le-a numit, simplu, whispering videos, adică video-uri cu şoapte. În scurt timp, au apărut sute şi mii de alţii ca ea, care postează, zilnic, clipuri cu şoapte şi ASMR (Autonomous Sensory Meridian Response), adică, pe româneşte, tot felul de zgomote uşoare şi sunete care produc senzaţia aceea de relaxare şi bine. Aici dedesubt e primul whispering video de pe youtube, din câte ştiu eu. Şi ştiu, că am fo’ martor!

Am rămas, totuşi, la simplele şoapte şi le ascult de câte ori vreau să dorm şi nu mă lasă capu’. Cred că Ene îi bat, prin cine ştie ce crâşmă şi m-o lăsat de izbelişte. Sau se uită la Drăcuşanca şi se joacă de-a adultu’ singurel… Important e, că am redescoperit şoaptele. Şi datorită lor, pot să adorm şi să mă relaxez complet. Când am început să le ascult îmi era, un pic… jenă. E ciudat să te vadă mândra, cum stai în pat, cu căştile şi pe laptop e o tipă care-şi mişcă încet buzele şi-ţi şopteşte chestii… Cu toate astea, am văzut că nu-s singuru’ “handicapat” cu insomnie. Sunt milioane. Poate şi tu. Dacă da, încearcă remediul meu. Şi dacă funcţionează – laic, Cher şi alte cele, plus un dislike la Drăcuşanca. Pe cât gândesc mai mult, pe atâta mă conving că de la ea mi se trage… A, stai, că l-am văzut şi pe Smiley, “teroristu’ urechilor”, gemând pe scenă, la zilele oraşului… Alt coşmar… Na, nu mai ştiu cine-i de vină, da’ aflu io… Deocamdată, însă, mă duc SĂ MĂ CULC.

Despre Bianca Drăguşanu I

Nu credeam, cu ani în urmă, că există, într-adevăr, insomnie. Dacă mi-ar fi zis cineva atunci că o să vina vremea când o să stau în pat şi n-o să vină Ene, i-aş fi râs în faţă, cu precipitaţii şi l-aş fi bârfit pe la spate, că e nebun. Poate nu toată lumea ştie cine e Ene, aşa că tre’ să clarific. E moşu’ ăla al naibii de simpatic, mirosind a pălincă, (aşa mi-l imaginez io), care vine atunci când te întinzi în pat, îţi închide ochii, lin şi îţi toarnă prin ureche vise dulci, să poţi dormi. Deci nu e ăla care-ţi închide ochii cu… coasa, să fie clar.

Despre insomnie am citit multe, mai ales că mă bântuie şi pe mine, din ce în ce mai des. Şi după câte am citit şi am experimentat pe pielea mea, e cam ca la biserică. Adică nu e chiar aşa cum zice popa, da’ el zice, că aşa scrie cartea. Nu e cauzată neapărat de stres, nu ţine numai de fizic şi nu ţine numai de psihic. E ca… Bianca Drăguşanu. Nu ştii exact ce e, carne sau plastic, femeie sau păpuşă gonflabilă, da’ există, lumea vorbeşte despre ea şi ne îngrozeşte pe toţi, când apare. Chiar mă, poate de aia, am, dracului, insomnie… Hm…

Oricum, nu voiam să vorbesc acuma despre cauza pentru care nu pot io dormi. Când o să aflu sigur, dacă o să aflu vreodată, o să v-o zic. Io voiam să vă zic, în caz că mai sunt şi alţii care au baiu’ ăsta, că am găsit un remediu. Nu costă nimic, nu supără nevasta (tare) şi nu dă indigestie, ba, din contră, e plăcut. Nup, nu e remediu’ ăla pentru adulţi singurei, dacă acolo vă fuge mintea. Eu am rămas cu imaginea Drăcuşencei şi n-o să mă mai gândesc la lucruri trupeşti vreo cinjdemii de zile… Aşadar, care e remediul ăsta minune?

 

Planeta jocurilor de noroc

Eu sunt un tip foarte norocos. Adică am mare noroc că nu-s mai ghinionist decât îs. Altfel, probabil, aş fi fost de mult o mâţă neagră şi zbârlită. Asta în varianta în care aş crede în reîncarnare. Şi mai degrabă cred în chestia aia, decât în jocurile de noroc.

M-am tot gândit, de o vreme, la o teorie ştiinţifică ce o să mă facă mai celebru şi apreciat decât o fo’ Darwin. Adică am avut o revelaţie. Omu’ nu se trage din maimuţă. Nici nu-i făcut şi pus aci, de nu ştiu ce forţă supremă. Nici nu l-o adus E.T., să-şi însămânţeze ograda cu fiinţe care o distrug. Omu-i făcut din… greşeală. Atât, pur şi simplu. Adică din coincidenţe, noroc şi ghinion. Şi asta-i curge prin vene de când ia prima gură de aer şi până o dă pe ultima afară.

Cum am ajuns io, simplu geniu pustiu, la concluzia asta apostolică? Am bătut Oradea-n lung şi-n lat. Şi cât îi de lungă şi cât îi de lată, îi îmbâcsită de săli de jocuri, mini-casino-uri, case de pariuri şi loterii. Pe Transilvaniei îs vreo 8 astfel de temple ale ghinionului în mai puţin de 500 de metri. În Nufărul, nu mai vorbesc. În centru, la fel. PESTE TOT. Şi ceva… nu-i clar… Oradea îi un oraş mediu, şi ca populaţie şi ca nivel salarial şi ca număr de locuri de muncă. Mă întreb atunci, cum sărăcie, de dimineaţa până seara, toate bodegile astea sugătoare de bani îs pline de “amărâţi” de toate mărimile, culorile şi… buzunarele. Şi mai vezi şi câte unu cu suzeta-n gură şi mucii  până la bărbie, care violează păcănelele sau îşi pune “combinate”, deşi doamna de la ghişeu ştie foarte bine că minorii, prin lege, nu au voie să joace. Da’ banii îs bani şi legea-i moft.

Oricum, jocurile de noroc te prind. Într-o vreme am alunecat şi io un pic în mocirla lor, până mi-am dat seama că norocu’ ăla, e, de fapt… matematică. Şi nu matematică pură ci matematică murdară, în procente de profit şi pierdere, unde profitul e al lor şi pierderea a ta. Iar când unu mai şi câştigă, tot nu e noroc. E publicitate, că altfel n-ar mai juca nimeni. Joc şi io, ocazional, un 5 lei pe şapte mii de meciuri, pe care le prind toate, în afară de Lazio…

Lazio are ce are cu mine, în ultima vreme, iar io am ce am cu stabilimentele astea colorate, pline de “7″ şi “bet”. Mă enervează că deja-s prea multe pentru un oraş ca Oradea. Şi mă enervează că unii au bani pentru a le ridica peste noapte, una langă alta, pe când clădirile noastre clasice şi frumoase, se revarsă, încet, pe trotuare, fiindcă nu sunt bani de recondiţionare. Şi nu mai vorbesc de cât de blasfemic arată ditamai casa de pariuri lângă o clădire în stil gotic veche de sute de ani…

Da, fie, nu-mi bat io capu’. Nu mă pot io împotrivi schimbării, fie ea şi în halu’ ăsta de perversă… Mai că-mi dă o lacrimă când mă gândesc, că peste zeci şi sute de ani, strănepoţii mei or să crească în zumzet dulce de păcănele, oraşu’ n-o să se mai cheme Oradea, ci ceva cu “bet” la sfârşit, iar a treia planetă de la soare va fi… Terravegas. Planeta maimuţelor fără noroc. Voi nu vă gândiţi la d’astea? Mi le lăsaţi toate mie? Fain…