Acum că tot mă pregătesc să îmi iau zborul spre însorita Germanie, mi-am adus aminte cît de mult pot să urăsc aeroporturile de orice fel din lumea asta. Pentru că, deşi am intrat în Uniunea Europeană situaţia în Henri Coandă a rămas absolut aceeaşi. NU s-a destins vameşul puţin, nu s-a realizat acea relaxare… Nimic.

Acum patru ani cînd pelcam în Statele Unite şi efectiv ieşeam din ţară pentru prima dată, ofiţerul de la vama de pe Otopeni era foarte grav, se uita ba la mine, ba la paşaport, ba la mine, ba la paşaport, ba la mine, ba la paşaport (mă gîndesc că omul acela lua multe produse contra ameţeleii pentru a se putea concentra după atîtea bîţîituri din cap) pe urmă îmi cerea nu ştiu ce acte prin care să demosntrez că nu mă duc acolo da-npulea, ci am un scop precis şi nenumărate alte proceduri.

Ei bine, după intrarea noastră în minunata Uniune ai spune că, măcar dacă ai chef să călătoreşti în interiorul UE nu te mai întreabă nimeni nimic şi poţi să îţi vezi liniştit de drum. Pe naiba, aceeaşi faţă, acelaşi dat din cap incontrolabil, aceleaşi priviri acre, conspirative, de ai crede că toată lumea care trece prin acel aeroport e un criminal de vreo factură sau alta.

Comparatia intre Boston si Paris

Prin comparaţie, cînd am aterizat anul acesta dinspre Boston pe CDG în Paris, am trecut, normal, de control paşapoarte, pentru că veneam din afara spaţiului Uniunii Europene. A văzut că am paşaport de România (adică de UE) s-a uitat scurt la poză, nu mi-a trercut paşaport prin tastatura aceea de verificare şi mi-a urat bon journee sau cum se spune la drum bun în franceză.

Am plecat apoi spre Danemarca. Am aterizat pe Kastruup în Copenhaga, nu am trecut de niciun fel de control vamal, am mers să îmi iau bagajele, pe urmă am ieşit din aeroport pînă la subsol în staţia de trenuri. De ce? Pentru că în Copenhaga, pe terminalurile pe care aterizează zboruri dinspre UE s-a desfiinţat controlul vamal.

Dar pe Henri Coandă unde e un singur terminal şi acela vai de mama lui, ce să mai desfinţeze, ce să mai faci. Laşi sistemul cum era, că oricum nu dai doi bani (încă) pe traficul destul de rarefiat de pasageri. Dar şi cînd se va întîmpla ce s-a întîmplat cu traficul şi metroul din Bucureşti, cînd nu o să mai ai să arunci un ac pe Henri Coandă, abia atunci sînt convins că mai marii o să înceapă să îşi pună probleme. Pînă atunci, să zburăm liniştiţi

Ne amintim cu toţii bucuria şi speranţa pe care le-am simţit în suflet ca cetăţeni ai acestui oraş, atunci când Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu şi singurul român care face parte din juriul Comisiei Europene de acordare şi monitorizare a titlurilor de Capitală Culturală Europeană a întrezărit posibilitatea ca Alba Iulia să primească la un moment dat titlul de Capitală Culturală Europeană.

Justificarea lui suna în felul următor: „Alba Iulia este unul din cele mai mari situri istorice bine renovate. Acolo s-a produs o conjuncţie între investiţia privată şi investiţia de stat.

S-au refăcut spaţii uriaşe din fosta cetate”. Pe lângă Cetatea „bine conservată” un alt avantaj al Alba Iuliei, în opinia domnului Chiriac, ar fi apropierea de Sibiu.

Este important însă să subliniem că acest membru al Comisiei Europene de acordare şi monitorizare a titlurilor de Capitală Culturală Europeană a identificat cel mai important atu al oraşului nostru, din acest punct de vedere, şi anume CETATEA.

Romanii din colturile tarii

Turiştii străini, alături de români din toate colţurile ţării, care vin şi vizitează Fortificaţia Bastionară de tip Vauban, cu toate obiectivele ei culturale, sunt plini de admiraţie faţă de ceea ce s-a făcut aici.

Să nu uităm aprecierea celor 30 de ambasadori care ne-au vizitat anul trecut, dintre care Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii in Bucureşti, a fost impresionat în mod deosebit de ceea ce a văzut aici, scriind pe propriul blog despre Cetatea de tip Vauban din Alba Iulia.

Ei bine, este de bun simţ să recunoaştem că nu am fi avut parte de astfel de aprecieri pozitive dacă Cetatea nu ar fi ieşit din starea de degradare în care se afla înainte de începerea lucrărilor de restaurare. De ce sunt atunci voci care se opun unor lucrări de modernizare? Aşa cum s-a mai spus, aceşti oameni fie sunt prost informaţi fie rău intenţionaţi.

Demersul unor cetăţeni şi o opinie diferită în privinţa unei zone din oraş – şi mă refer aici la parcul Custozza – poate fi perfect legitimă în condiţiile în care nu este o acţiune tendenţioasă; însă atunci când se amestecă şi politicul, acea acţiune este compromisă.

Chiar dacă suntem un oraş mic, cred că ar trebui să avem lideri de opinie, lideri ai comunităţii care să nu fie implicaţi politic. Aceşti oameni ar trebui să fie percepuţi cu totul altfel de către cetăţeni, în sensul că ar putea reprezenta chiar un barometru al bunului simţ şi al bunului gust.

Din păcate, în privinţa lucrărilor de pe interiorul Cetăţii şi a neînţelegerilor apărute cu parcul Custozza, prea puţine personalităţi din Alba Iulia şi-au exprimat o poziţie pro sau contra a ceea ce se petrece.

Chiar dacă cetăţenii sunt liberi să se exprime, după cum spuneam, este evident faptul că astăzi cei mai mulţi albaiulieni nu se vor afla în parcul amintit, la protestul anunţat şi este evident că, punând în balanţă numărul participanţilor de la protestul de astăzi, al semnatarilor petiţiei (din întreaga ţară şi din afara ei), al tuturor „paznicilor” parcului pe de-o parte şi numărul celor care acceptă tacit lucrările din Cetate sau nu sunt interesaţi de acest aspect, ponderea covârşitoare este deţinută de cei din urmă.

Ar fi bine ca toată această energie depusă de cei care vociferează împotriva lucrărilor din Cetate să o vedem activă şi în alte acţiuni de protecţie a mediului (plantări de copaci, ecologizări, etc.).

Ar trebui ca şi noi albaiulienii să fim mândri de Cetatea noastră şi să privim cu încredere lucrările care au ca scop punerea ei în valoare. Să învăţăm să ne iubim Cetatea şi toate comorile ei şi să ne bucurăm că o avem în oraşul nostru, făcându-ne cinste în faţa tuturor vizitatorilor care vin la Alba Iulia.

Azi vorbim despre locurile unde-i de fugit când ne-o invada summitul (care oricum va închide un aeroport în Capitală). Ne bucurăm un pic când auzim că, în sfârşit, mizeria asta de borduriadă din oraş interesează pe cineva (dar speranţele sunt mici-mici, deoarece nimeni nu e dovedit corupt în ţara asta, niciodată).

Compătimim cu Adriana, chinuită de eroul foiletonului ei bloggeristic, Manelistul Internaut, compătimim dar felicităm primul consumator care a decis să protesteze public prin cumpărarea unei machete într-un ziar central, faţă de păcăleala pe care i-a servit-o o mare firmo-bancă.

Visăm grădini suspendate pe acoperişurile Bucureştiului şi ne trezim când ne-amintim cum se lucrează, de fapt, în Bucureşti şi, da, ne bucurăm nespus că s-a dat prima amendă pentru spamming.

Oana şi cu Mile

Oana Dobre, rămasă fără şef, vine azi la BlogFM. Vorbim despre New Media, blogging şi media tradiţionale, oleacă de politică, negreşit, Kosovo, Serbia şi România. Poate reuşesc să înţeleg ceva din pasiunea fetelor pentru pantofiori cu ocazia asta – şi dacă avem timp.

Prin telefon, de la Timişoara, Mile Cărpenişan, omul care face presă (inter)naţională de la 700 km de Bucureşti, ceea ce încă mai miră câţiva suckeri. Şi el a fost în Kosovo, să urmărească turnarea unui un nou episod din moartea Iugoslaviei.

Şi, apropo, Oana cere să difuzăm câteva piese anume. Pentru că e Oana şi pentru că vine şi 8 Martie, n-am avut inima s-o refuz Una dintre piese se numeşte Putuj Evropo, şi cred că ne va traduce Mile. Sper să nu fie ce-mi sună mie.

Cozmin Guşă, politică şi blog

Un politician vocal, isteţ, invitat obişnuit în studiourile de televiziune. În acelaşi timp, un politician ignorat de electorat, fost jucător în liga mare care a ajuns să antreneze un partid-Trabant, Cozmin Guşă vine azi la Blog FM.

Sunt curios dacă până la 16.30 îşi actualizează profilul din blog, unde scrie că s-a născut în 1940.

Nu de alta, dar Guşă pretinde că e un tip responsabil, în care bucureştenii ar putea avea încredere, şi de-aia le cere să-l voteze.

UPDATE 1: Ah, ce gură aurită am! Mă îngrijora responsabilitatea lui Cozmin Guşă? Ei bine, mi-a tras ţeapă. “Şeful de campanie” m-a sunat să-mi spună că “dl Guşă are o filmare şi nu poate ajunge”. E bine, m-a sunat la patru şi nu după începerea emisiunii. Să trăieşti, nene!

Nu există blogger care să nu îşi dorească un număr cât mai mare de comentatori. Comentariile ne motivează. Fără ele am trăi ca într-un pustiu. Numărul acestora poate fi mărit încurajând cititorii să lase un comentariu. Dar cum? 3 pluginuri destul de cunoscute constituie 3 modalităţi principale adresate cititorilor pentru a face acest lucru:

1. NoFollow Free

Acest plugin îndepărtează atributul “nofollow” din comentariile unui blog pe wordpress (adresa comentatorului pe care a înserat-o sau link-urile din respectivul comentariu). Puteţi să selectaţi la câte comentarii să fie îndepărtat atributul pentru un simplu cititor sau un user. Bineînţeleles că aveţi posibilitatea ca acesta să fie scos permanent. Pluginul este atât în limba engleză, cât şi în română.

O listă cu blogurile din România ce folosesc acest plugin o puteţi găsi aici.

2. Top commentators

Puteţi găsi acest plugin în mai multe variante. Pe lângă cea menţionată anterior mai recomand asta.

O altă metodă pentru ca vizitatorii dumneavoastră să lase un comentariu este să creaţi un top al celor mai activi cititori. Resetarea acestuia poate fi zilnică, săptămânală, lunară sau anuală. Aveţi posibilitatea de a exclude anumite persoane, anumite link-uri şi să limitaţi numărul de caractere al unui nick din top.

Este uşor de folosit, compatibil cu ultimele versiuni wordpress şi extrem de util.

3. CommentLuv

Ultimul plugin esenţial pentru cititorii blogului personal, mai puţin folosit de bloggeri faţă de cele anterioare, este CommentLuv. Acesta afişează după fiecare comentariu (dacă respectivul comentator doreşte) un link către ultimul articol de pe adresa lăsată.

Mie unul mi se pare destul de drăguţ, plus că ajută comentatorii la promovarea propriului blog. Are mai multe iconiţe care să atragă atenţia cititorului că pluginul este activat, fiind destul de simplu de configurat.

Tu cum îţi motivezi cititorii să lase un comentariu?

Ce subiecte abordăm pe blog

Tudi mă avertiza în urmă cu câteva zile să mă feresc de un anumit tip de subiecte, deoarece peste jumătate din bloggeri, tineri, simpli de altfel, vorbesc despre acelaşi lucru. Mi-am dat seama astfel că absolut toţi bloggerii ştiu să îşi posteze nemulţumirile!

Unii o fac, alţii se abţin. V-aţi gândit că vizitatorii sau cititorii blogului dumneavoastră s-au plictisit să citească un articol legat de prostiile de la tv, despre oameni cu puţin simţ sau despre nemulţumirile personale?

De asta e bine să lăsăm la o parte acest tip de subiecte pentru blog. Acest lucru am făcut şi eu pe blogul personal. Am scris despre cu totul altfel de subiecte pentru a atrage un alt tip de public. Abordarea acestor subiecte ne trag în jos pe cei mai mai mulţi dintre noi.

Am intitulat tipul de conţinut de care încerc să mă feresc “OPFA” – oricine poate face asta. Probabil o să ne mai întâlnim cu acest termen pe parcurs. Important este că trebuie să lăsăm la o parte conţinutul gen OPFA, asta dacă dorim să atragem un nou public şi să nu mai existe o anumită limită.

Aruncaţi o privire la bloggerii de top. Observaţi că tot ce scriu este în propriul stil? Noi nu putem face asta?

Va spuneam ieri ca as avea nevoie de o tema noua pentru blog, eh… si uite ca s-a realizat si asta!

Azi sunt in sfarsit multumit 90% de aspectul blogului. In sfarsit e clean&friendly. Am scormonit internetul aseara si in sfarsit am gasit urmatoarea tema pe care am modificat-o putin.

Cateva bucatele de cod au facut diferenta, am reusit sa schimb niste chestii pe care tema nu le avea in panoul de control. Sunt decis ca de acum incolo, o buna bucata de timp sa nu mai fac schimbari majore. Voi ce parere aveti, cum arata blogul?

Sunt constient ca ii lipsesc ceva lucruri marunte dar nu sunt un webdesigner, asa ca nu pot sa am o tema personala. Mici detalii care momentan sunt neobservabile, cum ar fi o delimitare mai buna intre sidebar si background, un fel de box style!

Sa lasam asta deoparte! In curand apare un articol despre ultimele teste pe care le fac cei de la facebook. Oare sa fie controversatul buton de dislike?Aflati in curand. Ne citim atunci!

De maine din nou aici!

Cosmin aici, cel care s-a facut ca uita de blogul asta, defapt a si uitat sau mai de graba s-a plictisit, a ramas in pana de idei. Da, crudul adevar trebuia spus odata si odata. M-am intors insa, cu un chef nebun de  “munca”, cu chef de scris mai exact. E greu sa o iei de la capat, mai ales pe un blog, asa ca las articolele vechi aici (alea cateva articole pe care am apucat sa le scriu acum ceva timp inainte sa ma plictisesc).

Bun, astea fiind spuse, am nevoie de sustinere!

Vreau sa curga iar cu 2-3 comentarii minim la fiecare articol dar nu va fi usor asta pentru ca probabil s-a plictisit si Google sa indexeze ceva ce pana acum 5 minute eu as fi numit invechit, prafuit, batran si abandonat.

Oricum continui ce am reinceput acum cateva clipe chiar daca scriu 6 luni fara sa ma citeasca nimeni. Am realizat un lucru ciudat pe care toti ar trebuii sa il realizati daca aveti un blog sau daca vreti sa incepeti unul.

Inceputul e greu dar nu imposibil! Daca te dai batut, a doua oara e si mai greu!

Acestea fiind spuse, as avea nevoie de cineva care se pricepe la css si modificat teme wordpress, sa mestereasca putin si la tema mea. Un pic pe la meniu, un pic prin header si sidebar, stiti la ce ma refer.

Nu vreau sa imi bag nasul desi nu e greu deloc ceea ce am eu in cap, as fi fericit sa existe cineva care sa isi reserve 20 de minute si pentru aspectul blogului meu. Spun asta pentru ca nu am gasit nici o tema atractiva, care sa arate bine, sa aiba designul clasic de blog, si sa fie si pe gustul meu.

In acest articol voi vorbi despre carti de citit pentru copii si placerea celor mici de a citi / lectira. Creierul copiilor este in continua dezvoltare si, ca orice parinte, imi doresc sa contribui cat mai mult in acest proces. Ma informez si vreau sa stiu ca am facut tot ce tine de mine pentru dezvoltarea inteligentei fiicei mele.

Este foarte cunoscut faptul ca cititul contribuie la dezvoltarea si disciplinarea atat a copiilor cat si a noastra, a adultilor.

Provocarea mea este ca sa reusesc sa ii insusesc fetitei mele placerea de a citi. Astfel, desi are numai 5 ani si jumatate, ii citesc eu cartile si dezbatem dupa aceea subiectele in cauza. Pentru a fi sigura ca ii plac cartile cumparate de catre mine, le-am ales pe cele care reprezenta pasiunile ei. Am avut in vedere pasiunile ei. Ea este o mare iubitoare de pisicute urmand dupa in calasament la o distanta semnificativa catelusii, iepurasii, melcii, gargaritetele etc. 🙂

Avem o mini biblioteca cu carti de citit pentru copii si am speranta, ca dupa ce va creste si va invata sa citeasca, sa o foloseasca mult timp. Fetita mea este foarte prinsa de fiecare poveste si asteapta cu nerabdare sa afle ce urmeaza. Au fost zile cand a trebuit sa ii citesc toata cartea pentru ca nu mai avea rabdare sa stie care este finalul.

Seria de carti PRIMA MEA LECTURA:

Am inceput aceasta implementare a atractiei pentru citit cu seria de carti PRIMA MEA LECTURA. Am achizitionat cartile de aici, este unul dintre putinele site-uri online unde am gasit o parte din preview-ul cartilor pentru a imi da seama modul de povestire al autorilor sau daca sunt prezente poze in carte sau nu, acestea fiind importante la inceput.

M-au ajutat mult cartile din seria mentionata mai sus deoarece trecerea catre carti cu naratiuni mai ample are loc in 3 etape.

Avem astfel:

• SERIA VERDE: Ilustratiile sunt color si textul are dimensiuni reduse astfel incat copiii sunt incurajati sa inceapa sa citeasca singuri, sau, in cazul fetitei mele care nu stie inca sa citeasca, sa fie atenta pe timpul lecturarii mele si sa aiba rabdare. Povestirile sunt amuzate, din literatura contemporana.
• SERIA VIOLET: In aceasta serie naratiunea este impartita pe capitole iar ilustratiile alb negru ofera o lectura atractiva (acestea nu mai sunt colorate ca si cele din SERIA VERDE). Intalnim in aceasta serie povestiri amuzante, serii cu animalute, naratiuni din literatura contemporana.
• SERIA RUBIN: In aceasta serie naratiunea are un nivel de complexitate mai ridicat decat in seriile anterioare. Se face trecerea catre notiunea de roman, acesta are dimensiuni mici, special pentru pasionatii de lectura.

Noi acum am inceput sa citim Seria „Pisicile Razboinice” scrisa de Erin Hunter despre care va voi vorbi intr-un articol separat.

Acest joc de pescuit maxi size trebuie adaugat pe lista de cumparaturi cand dorim sa cumparam un joc copiilor nostri. Avem multe de analizat si de gandit asupra felului de a fi al acestora. Exista copii care se plictisesc foarte repede de jucariile lor. In acelasi in timp ce la polul opus exista copii care se joaca cu orele. Am avut multe achizitii care s-au dovedit un esec total. In final s-au dovedit sa imi placa mai mult mie jocurile sau jucariile respective decat fetitei mele. 🙂

Cu alegerea jucariilor a fost ceva mai usor. Cand fetita mea a devenit fan al unui desen animat sau al unui animal anume, ii cumparam jucarii care reprezentau aceste pasiuni. Cu jocurile insa a fost un pic mai greu. Unele dintre ele necesita si multa concentrare, rabdare, sau pur si simplu nu sunt provocatoare. De multe ori ea a ales doar sa se joace cu componentele jocului, cu anumiti pioni sau cu anumite cartonase, ci nu sa se joace conform instructiunilor jocului.

Am ajuns astfel la concluzia ca, pentru moment, jocurile distractive ar fi cele mai potrivite pentru ea.

Jocul De Pescuit Maxi Size de la Spin Master este un joc potrivit pentru copiii care au varsta incepand cu 4 ani. Noi il avem in lista de favorite. Sunt siguta ca va fi si pe placul celorlalti copii sau pe placul parintilor iubitori de pescuit! 🙂

JOC DE PESCUIT MAXI SIZE, SPIN MASTER

Eu am achizitionat acest joc de aici si nu au fost probleme legate de calitate iar produsul a fost original Spin Master si sigilat.

Reguli joc:

Jocul poate fi jucat de 2-4 persoane care trebuie sa prinda cat mai multi pesti. Sunt 4 undite incluse. Acesta este prevazut cu o placa motorizata ce se invarte facand cei 15 de pesti inclusi in set sa deschisa si sa inchida gura. Jucatorul care prinde cei mai multi pesti castiga.

Faptul ca jocul este o editie maxi size, pestii sunt ceva mai mari decat cei intalniti la jocurile de dimensiuni normale. Astfel copii nu se vor enerva ca nu reusesc sa prinda nici un peste, renuntand la un moment dat din cauza frustrarilor.

Un peste maxi size are o inatime de: 4 cm.

Jocul functioneaza cu 2 baterii AA, acestea nu sunt incluse cand jocul este achizitionat.

Incep acest articol cu o intrebare in ton cu produsul prezentat, si anume: „Va simtiti norocosi azi?” 🙂 Haideti sa inveselim blogul cu seria noua Lucky Pets de la Littlest Pet Shop, de la Hasbro.

Despre Littlest Pet Shop

Littlest Pet Shop este o colectie de jucarii creata dupa serialul TV animat pentru copii cu acelasi nume. Este bine de stiut faptul ca producatorul ofical al acestei game de jucarii este Hasbro, astfel veti putea evita sa achizitionati produse care nu sunt licentiate, originale Littlest Pet Shop. Diferentele sunt majore, de la miros jucarie pana la calitate si finisaje. Cele falsificate miros a plastic si chimicale, iar culoarea, desenul de pe ele este de proasta calitate. Intradevar avem un pret cu mult mai mic insa cand este vorba de copiii nostri ne dorim siguranta si calitate pentru ei. Eu mereu caut sa fie produsele producatorului care are licenta pentru brandul respectiv, fiind sigura astfel de calitatea acestora.

Despre Editia Lucky Pets

Cei de la Littlest Pet Shop au scos editia Lucky Pets, unde copiii se pot juca sa descopere cat de norocosi sunt. Este ceva nou si atractiv pentru ei, iar figurinele din colectie sunt cu adevarat dragalase. 🙂

Produsele din colectia Lucky Pets sunt prezente sub forma de ambalaje cu figurine surprize si toate au ca si continut pe langa figurine si un joc distractiv de noroc. Astfel, noi am testat „Ravasurile cu animalute surpriza„, pentru copiii care au o varsta recomanda de cel putin 4 ani.

Produsul imita o prajitura cu ravas ce contine in interior un animalut surpriza, un pliant, un biletel cu mesaj si o amuleta norocoasa. Ambalajul este alcatuit dintr-un carton care poate fi rupt usor de catre copil.

In interior se gaseste o figurina animalut surpriza din seria Littlest Pet Shop, Lucky Pets de 4 cm inaltime. Capul acesteia se poate roti si se misca tremurand usor cand il atingi un pic.

Legenda de interpretare joc:

Pentru descoperi norocul din ravas copilul trebuie sa vada ce culoare are amuleta si ce numar este mentionat pe biletel. Adunand aceste date, trebuie sa foloseasca legenda de mai jos:

Legenda de interpretare este prezenta pe pliant iar copii se pot juca si cu celelalte amulete si biletele incluse din alte ravasuri cumparate separat, pentru a crea mesaje haioase.

Pentru copii care nu stiu sa citeasca sau limba engleza este nevoie de ajutorul unui adult. Pentru fiica mea a contat foarte mult figurina inclusa, mai ales ca i-a picat o pisicuta numai buna pentru colectia ei de feline. 🙂

Astfel, noua ne-a picat pisicuta Collette ca figurina surpriza, amuleta de culoare galbena si mesajul biletului a avut cifra 3. Mesajul norocos care a rezultat a fost: „Vei imparti (culoarea amuletei) o aventura ( conform numarului de pe bilet) in vacanta ( conform zilei saptamanii care este azi, si anume, Vineri).

Sper sa fiti norocosi si sa va pice animalutul dorit sau sa creati jocuri frumoase cu mesaje norocoase impreuna cu prietenii.

O masinuta cu telecomanda este mereu o placere atat pentru copii cat si pentru tatici. 🙂 Atunci cand ma refer la copii am in vedere si fetele ci nu numai baietii.

Masina lui Dom, un Dodge cu telecomanda Dodge Charger, anii 1970

Eu i-am facut cadou sotului meu masina lui Dom, un Dodge cu telecomanda Dodge Charger, anii 1970 proiectata din celebrul filmul „Fast&Furious”, cadou pe care il foloseste des impreuna cu fetita noastra de 5 ani si jumatate.

Cei de la Jada Toys au o gama produse concepute pentru colectionari de masini, inclusiv pentru cei care prefera masinile personajelor din „Fast&Furious7”.

Caracteristici

Masina lui Dom, un Dodge cu telecomanda Dodge Charger, anii 1970 este conceputa la o scara de 1:16 si are multe detalii precum modelul cunoscut din film, geamuri fumurii si logo-ul filmului „Fast&Furious” mentionat in spatele masinii ca si numar de inmatriculare.

Materialul din care este conceputa masina este plastic. La acest model, usile si porbagajul nu se pot deschide, sunt turnate.

Produsul este recomandat pentru copiii cu varsta minima de 6 ani, dar poate fi folosit cu usurinta si de catre copii mai mici.

Telecomanda are 2 canale de transmisie ale comenzilor la frecventa 2.4 GHz. Se tine in maini usor datorita formei ei. Butoanele de condus masina sunt si ele practice si usor de inteles. Are butoane pentru directa de mers inainte sau inapoi si un buton pentru directia rotilor in dreapta sau in stanga. Exista si un buton vedeta pozitionat langa antena acesteia. Este butonul Turbo, pe care daca il tii apasat masina porneste cu toata viteza inainte.

Masina are acumulator, USB inclus pentru incarcare, in timp ce telecomanda functioneaza cu 2 baterii AA.

Nu este uitat nici parternerul lui Dom. Cei de la Jada Toys au poiectat si pentru acesta o macheta si anume, Masina lui Brian, un Nissan Skyline GT-R CBNR341. Masina face parte din aceeasi gama si are aceleasi caracteristici.

Plusurile Ty sunt cea mai buna optiune pentru a avea succes atunci cand oferi un cadou. Cred ca nu exista copil care sa nu aiba in colectia lui de jucarii si plusuri. Acestea sunt dragalase si pot inclusiv sa insoteasca copilul la somn pentru „a dormi” cu el.

Mie imi plac plusurile TY din doua motive importante (dupa parerea mea). Primul motiv este faptul ca sunt calitative, lucru care conteaza mai ales daca cel mic doarme cu ele, iar cel de-al doilea motiv este diversitatea gamei lor.

Exista in gama lor atat plusuri mici tip preloc cat si plusuri mari de 42 cm inaltime sau rucsacuri tip animalute de 25 cm inaltime.  De asemenea, nu lipsesc nici produsele cu licenta, personaje dragi copiilor, cum ar fi: Hello Kitty, Patrula Catelusilor, Secret Life of Pets, Purcelusa Peppa, Disney Frozen II, etc.

Noi am colectionat plusurile care reprezentau pisicutele, inclusiv cele cu licenta Hello Kitty 🙂

Mai jos gasiti cateva idei care se pliaza pe orice tip de buget. Fetita mea s-a bucurat la fel de mult atat la plusurile cele mai mici de 8.5 cm, tip breloc, cat si la cele mari de 42 cm. In mod evident cele mai mici sunt mai ieftine iar bucuria copiilor este fara masura.

Plusurile tip breloc

Acestea au o inaltime de 8.5 cm si pot fi folosite atat ca un plus cat si ca un breloc agatandu-le la ruccsac, geanta, sau unde mai doreste copilul.

Plusuri standard de 15 cm / 24 cm

Sunt diverse plusuri animalut pentru toate preferinte, animale domestice, salbatice, preistorice, manifere, pesti, pasari, etc. Acestea au inaltimi de 15 cm sau 24 cm si pot fi simple sau cu paiete. Vestitele paiete fac plusui mai atractiv si mai dorit de catre copil. Este sclipitor! 🙂

Gentuta / rucsac tip animalut

Cu acest tip de model copilul poate sa poarte peste tot plusul lui preferat, iar, pe langa acest lucru, poate sa si depoziteze jucarii in interior. Inaltimile pentru gentute variaza intre 10 cm si 15 cm iar cele pentru ruccsacuri sunt de 25 cm.

De mentinut aici modelul de rucsac de mai jos. Acesta este tare frumos imitand plusul 100% si avand suplimentar curelele, insa copilul nu poate depozita in interior foarte multe. Este spatiu cat sa incapa o palma de adult. Modelul ramane atractiv prin faptul ca datorita curelelor copilul poate lua de pe el plusul tinandu-l in spate. Asa este mai usor de deplasat.

Asa cum spuneam mai sus am cautat ca produsul sa bifeze in primul rand calitatea. Plusurile TY se ridica in clasament cu pasi rapizi privind calitatea, finisajele si estetica plusurilor.