Şoapte. În orice limbă, despre orice. Pe mine m-au calmat şi m-au adormit efectiv de când eram mic. După ce m-am maturizat (parţial), simţeam fioru’ şoaptelor de multe ori, auzindu-le în scurte scene din filme, sau emisiuni şi aşa mai departe. Mi-am adus aminte de asta, cu ani în urmă, când am avut primele… crize de insomnie. Am căutat pe net şi am găsit pe youtube, la vremea aia, doar câteva clipuri cu astfel de scene cu şoapte, înregistrate şi puse acolo de alţii, care îmi împărtăşeau pasiunea. La scurt timp, a aparut apoi o englezoaică, WhisperingLife, care a creat primul canal cu clipuri în care pur şi simplu şoptea. Le-a numit, simplu, whispering videos, adică video-uri cu şoapte. În scurt timp, au apărut sute şi mii de alţii ca ea, care postează, zilnic, clipuri cu şoapte şi ASMR (Autonomous Sensory Meridian Response), adică, pe româneşte, tot felul de zgomote uşoare şi sunete care produc senzaţia aceea de relaxare şi bine. Aici dedesubt e primul whispering video de pe youtube, din câte ştiu eu. Şi ştiu, că am fo’ martor!
Am rămas, totuşi, la simplele şoapte şi le ascult de câte ori vreau să dorm şi nu mă lasă capu’. Cred că Ene îi bat, prin cine ştie ce crâşmă şi m-o lăsat de izbelişte. Sau se uită la Drăcuşanca şi se joacă de-a adultu’ singurel… Important e, că am redescoperit şoaptele. Şi datorită lor, pot să adorm şi să mă relaxez complet. Când am început să le ascult îmi era, un pic… jenă. E ciudat să te vadă mândra, cum stai în pat, cu căştile şi pe laptop e o tipă care-şi mişcă încet buzele şi-ţi şopteşte chestii… Cu toate astea, am văzut că nu-s singuru’ “handicapat” cu insomnie. Sunt milioane. Poate şi tu. Dacă da, încearcă remediul meu. Şi dacă funcţionează – laic, Cher şi alte cele, plus un dislike la Drăcuşanca. Pe cât gândesc mai mult, pe atâta mă conving că de la ea mi se trage… A, stai, că l-am văzut şi pe Smiley, “teroristu’ urechilor”, gemând pe scenă, la zilele oraşului… Alt coşmar… Na, nu mai ştiu cine-i de vină, da’ aflu io… Deocamdată, însă, mă duc SĂ MĂ CULC.
